A patra lucrare din seria Black cat. O colecţie de nuvele dintre care amintim Misterul lui Marie Rogęt - O urmare la „Crimele din Strada Morgue”.
La publicarea originală a „Misterului lui Marie Rogęt” notele anexate acum au fost considerate a nu fi necesare, dar trecerea a câtorva ani de la tragedia pe care se bazează povestea face potrivită adăugarea lor şi, de asemenea, a câtorva cuvinte care să explice scopul general. O tânără fată, Mary Cecilia Rogers, a fost ucisă în apropiere de New York; şi, cu toate că moartea ei a creat o agitaţie intensă şi îndelungată, misterul a rămas nerezolvat până la momentul în care prezenta lucrare a fost scrisă şi publicată (noiembrie 1842). În ea, sub pretextul că relatează soarta unei grisette pariziene, autorul a urmat în cel mai mic detaliu faptele esenţiale, o dată cu cele neesenţiale şi paralele, ale adevăratei ucideri a lui Mary Rogers. Astfel, toate argumentele fondate pe ficţiune sunt aplicabile adevărului – şi investigarea adevărului a fost scopul. „Misterul lui Marie Rogęt” a fost scris la distanţă de scena atrocităţii şi fără alte mijloace de investigaţie decât ziarele pe care autorul şi le-a permis. Astfel, scriitorului i-au lipsit multe dintre lucrurile de care s-ar fi putut folosi dacă ar fi fost aproape şi ar fi vizitat acele locuri. Nu ar fi nepotrivit, totuşi, să notaţi că mărturiile a două persoane (una dintre ele fiind Madame Deluc din povestire) făcute la perioade diferite, la mult timp după publicarea acestei lucrări, au confirmat pe de-a întregul, nu doar concluzia generală, ci absolut toate detaliile ipotetice principale prin care s-a obţinut această concluzie.
...Şi, într-adevăr, cel ce privea portretul vorbea cu voce scăzută despre asemănarea lui, ca despre o mare minune şi o dovadă a priceperii pictorului la fel de mare precum dragostea profundă pentru cea pe care o pictase atât de bine. Dar după o vreme, când munca sa se apropia de sfârşit, nimeni nu a mai fost lăsat să intre în turn, pentru că pictorul devenise tot mai cuprins de ardoarea operei lui şi abia dacă îşi mai lua ochii de la pânză, chiar şi pentru a privi chipul soţiei sale. Şi el nu vedea că nuanţele pe care le întindea pe pânză erau desenate după obrajii celei care stătea lângă el - Portretul