Al treilea volum al colecției ”Tezaur de artă țărănească românească”, prezintă specialiștilor și publicului larg un material documentar vast, ce contribuie la înțelegerea tipologiei complexe a portului popular românesc.
Autoarea, Hedvig-Maria Formagiu, prezintă costume din toate zonele etnografice ale țării, însoțite de schițe de croi, desene și hărți, cu răspâdirea pieselor de port popular pe teritoriul României în secolele XIX-XX.
Cartea conține și informații despre materiale folosite la confecționarea pieselor componente și croiul acestora, modalități de amplasare a ornamentelor și cromatică, precum și funcția comunicațională a costumului popular, ca marcă socială și de vârstă.
Lucrarea este ilustrată cu imagini color ale unor piese de port popular din patrimoniul Muzeului Național al Țăranului Român, al Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, al Muzeului de Etnografie Brașov. Pentru ca informația să fie accesibilă și celor care nu cunosc limba română, au fost traduse în limba engleză Prezentarea, Tipologia, Glosarul și explicațiile schițelor de croi.
Capitolul final exprimă, încă o dată, opiniile autoarei despre specificul costumului popular din România, şi anume că „…unitatea portului românesc este, în mare parte, bazată pe unitatea elementului morfologic care, deși ne înscrie într-o arie de cultură mult mai vastă, depăşind teritoriul ţării noastre, afirmă puternice caractere autohtone atât în piesele de bază, cât şi în cele complementare, păstrate până şi în portul tradițional de astăzi. Dar, cea care conferă portului popular românesc nota profund națională este concepţia ornamental artistică.” Căci decorarea hainelor este făcută cu aceleași semne magice pe care țăranul român le folosește și pentru obiectele care îl înconjoară – fie ele mici sau mari, din casă sau din gospodărie – crucea, pomul vieții, ramura de brad, soarele și luna, flori de tot felul etc. Iar cromatica și principiile compoziționale tradiționale folosite conduc spre această unitate a portului românesc.