Despre cartea pe care o ai în mână îți spun doar că Alex și-a dorit să o lanseze antum, a lucrat și a corectat la ea până în chiar ultima sa zi pe Pământ. Atât de mult și-a dorit să termine ultima sa lucrare, pentru a putea să ne lase un tip de rețetă a bucuriei vieții, o doză puternică de optimism și, mai mult, motive puternice să vrem să luptăm pentru ca fiecare zi a vieții noastre să fie una dintre zilele alea frumoase, despre care îți amintești și peste ani.
Și da, probabil că și-a dorit și să rămână în mintea noastră, colindând nemărginirea, chiar și după ce organismul său a cedat în fața bolii cu care s-a luptat vreme de un deceniu.
Un maestru al detaliului și un vizionar de anvergură specială, așa mi s-a înfățișat la finalul demersului său creator Alex Săndulache, fost ziarist bucureștean mai ieri, azi suferind pe un pat de spital undeva în bătrâna Anglie, emigrat voluntar în speranța unei însănătoșiri mai certe… Optimismul său este molipsitor, echilibristica lui între viață și moarte – între a fost, este și va fi – emoționează și impune respect.