“Doar visul fusese real!”
Cum putuse uita asta? Cum de se pierduse prin lumea adormita a adultilor pe care-i privise, de atâtea ori, cu compasiune? Își întoarce privireacătre îngerul blond care se trezea, de acum…
E dimineață! E timpul trezirii la viața adevărată! Ariana o strânge pe Miruna în brațe cu dragoste și duioșie. O lume plină de vise și minuni li se așterne la picioare.”
fragment din “Poveste de trezit părinții”
“— Mai întrebi? zâmbește Ariana printre lacrimile care-i scaldă fața îmbujorată de emoție și bucurie sfântă, în timp ce Miruna i se aruncă în brațe, strângând-o cu putere.
— Te iubesc, mamă! Ce bine e să fiu, din nou, acasă!
Toate rugăciunile ei fierbinți au primit, astăzi, răspuns. Cel mai frumos răspuns cu putință, in ajun de Crăciun. Astăzi, copilul i s-a întors acasă.”
fragment din “Poveste de ținut treji copiii”