Povestea incepe cu sosirea Petrei O’Neill, o adolescenta de 17 ani, in Romania, in cautarea tatalui biologic, despre care aflase, din corespondenta mamei, ca este eseistul, poetul odinioara disident Stefan Petrescu. Mama, Elisabeth Graham, jurnalista americana, a aterizat pe Otopeni in anul de rascruce 1989 in incercarea de a-si face meseria, dar si dorind sa fuga de duplicitatea unei casnicii de fatada. il cunoaste pe Stefan, intre cei doi se infiripa o profunda poveste de dragoste dar, pentru ca barbatul refuza sa isi paraseasca neamul, Liz nu ii marturiseste ca este insarcinata si se intoarce in America, unde o naste pe Petra.
Peste aproape 20 de ani, Petra va veni in Romania in cautarea tatalui pe care nu l-a cunoscut niciodata. in cele din urma, cei doi indragostiti se regasesc, caci Liz se intoarce in Romania in cautarea fiicei razvratite, plecate in lume sa-si gaseasca radacinile pe cont propriu. Dar sa nu va imaginati ca avem de-a face cu un final banal si siropos. Aventura Petrei pe meleag romanesc inchide in ea promisiunea unei noi iubiri, dintre ea si Mihai, dedicatul student la Conservator. E un alt fel de poveste insa, cu toate atributele specifice noii generatii, grabita, pragmatica, neconventionala. Dar e, totusi, promisiunea unei noi iubiri, iar acesta este mesajul pe care se cuvine sa-l retinem din ultimele randuri ale scrierii lui Alan Elsner: iubirea nu se stinge niciodata. De la apostolul Pavel incoace, o stim cu totii, dar cel mai adesea o uitam.