„Lumea noastră este atât de vulgară, de spurcată la vorbă! Atât de obscenă, nu numai în sensul erotic, ci prin neruşinarea fără frontiere a vieţii publice. Aici intervine un alt aspect al revoluţiei erotismului care triumfă prin lirica lui Emil Brumaru. Vorbirea, nemaicenzurată de morală, este supusă altor oprelişti, mult mai stricte. Interdicţia după Brumaru nu e o afacere de morală, ci de estetică. Ce sună urât nu poate fi spus. îmi imaginez o lume în care cel ce nu va vorbi poetic despre sex va fi obligat să se abţină. Un binefăcător puritanism estetic va cuprinde lumea. Cuvintele vor fi poezie sau nu vor fi deloc. Desigur, nu e încă de imaginat că strada îl va urma pe Brumaru."
Ion Vianu
«Imi stai pe creieri în genunchi şi-n coate.
Cât crezi, iubito, că mai pot răbda?
Mi-s simţurile trase la rindea, şira spinării zbârnâie în spate...»
Emil Brumaru
Emil Brumaru este autorul a peste 15 volume, printre care Detectivul Arthur (1970), Julien Ospitalierul (1974), Cântece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul îndrăgostit (1980), Ruina unui samovar (1983), Dintr-o scorbură de morcov (1998), Infernala comedie (2005). Poemele sale au fost incluse în antologii publicate în Germania, Franţa şi Marea Britanie.
Premii şi distincţii: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut (1970); Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu" (2001) pentru Opera Omnia; Premiul de Excelenţă la ediţia a XXVI-a a Festivalului „George Bacovia" (2005) pentru întreaga activitate scriitoricească.