<<Un roman autobiografic, scris dintr-o suflare. O poveste vindecătoare, scrisă cu umor, care va inspira, sperăm, milioane de oameni, să-și depășească blocajele emoționale. Da, este o poveste cu final fericit.>>
Editura Letras
<<Mulțumesc celor care mi-au dat o voce atunci când nu aveam una. >>
Ionuț Croitoru
Ca să fie clar de la început, titlul nu înseamnă că se vor repeta primele cinci pagini.
În viața mea începe să se aștearnă ordinea. Mă refer la ordinea aceea interioară, cu rutina ei binecuvântată, care să-ți permită să te cunoști mai bine și să te dezvolți puțin câte puțin. Cu războaiele de influență pe care le porți zilnic cu fiica ta de trei ani, atunci când vă testați reciproc limitele. Cu privirea aruncată către viitor – nu din disperare, ci din convingerea că vei ajunge acolo într-o bună zi.
Însă lucrurile nu au stat mereu așa. Adevărul e că sunt un novice în ale ordinii. Mi-a luat cam treizeci de ani să ajung aici. Cam mult, ar zice unii – și nu s-ar înșela deloc. Mă consider un cunoscător mult mai avizat al haosului. Mă refer la haosul acela interior, cu incapacitatea de a-ți înțelege defectele și limitele. Cu infantilizarea adultului dusă la extrem, până când te victimizezi și dramatizezi chiar și când ești conștient că o faci. Cu nivelul de timiditate atât de ridicat, încât să faci pe tine (numărul doi, să fim înțeleși), la școală, în clasele primare, pentru că nu aveai curaj să mergi la baie, la o vârstă la care alți copii poate că experimentează pupicul pe obraz sau ținerea de mână.
Bine, hai să nu exagerăm, s-a întâmplat o singură dată, OK?
Voi încerca să îți povestesc în aceste pagini cum am făcut primii pași dinspre haos spre ordine. E foarte probabil să divaghez, așa că te-aș ruga să te faci comod. Ia-ți cana de cafea sau ceai, mergi în colțișorul tău de lectură și hai să pornim.
Pentru prima oară (probabil în viața mea), nu intenționez să mă grăbesc nicăieri.
Cum adică doar primii pași? Păi, nu era să zic totul din prima carte. Poate se vinde bine și mai cere una în continuare.