Structurată pe două capitole independente ca formă şi stil, dar înfrăţite ca areal emotiv, „Povestiri de la Olanu” îşi propune o abordare curajoasă şi intensă încă de la primele pagini. Alternanţa subiectelor întâlnite în cele douăzeci şi nouă de scrieri este bijectivă cu mulţimea diferitelor emoţii. Veţi experimenta fericirea, dar mai ales tristeţea, beatitudinea, dar şi mai mult frustrarea, starea de calm, de împlinire, dar şi nervii specifici descrierilor lungi şi, uneori, criptice.
Majoritatea autorilor stăpânesc o scriitură elegantă, aerisită, cuminte. Prin stilul migălos şi calculat, reuşesc să îmbine cuvinte, fraze şi să proiecteze imagini spectaculoase în mintea cititorului. Uneori este nevoie de cinci, şase fraze sau paragrafe întregi pentru a crea detaliul perfect al unui măr viermănos sau al unei cizme ponosite. Încercarea lui Dani Corban este ca printr-o singură frază să imprime oricărui cititor tabloul universului cioplit între sinapsele sale. Să producă explozii de forme şi culori dintr-o singură expresie. Să se plimbe pe limitele conceptuale ale fantasmagoricului şi să se prăbuşească în echilibru. Da, într-un final suntem concepuţi şi definiţi prin echilibru. Este tiparul genetic pe care nu îl putem înşela, cu toată ardoarea trăirilor rebele.
Suntem definiţi de echilibru, de neutralitate, de nivelul mării. Putem să păstrăm nivelul mării vâslind alene o barcă în pustietatea oceanului surd. Sau putem să dobândim nivelul mării, oscilând foarte rapid de la cele mai înalte vârfuri muntoase până pe fundul celor mai adânci ape.