Vezi mai multeIeşind dintr-o lungă tăcere editorială, risipind – între timp – cronici, prefeţe, articole în volume colective, Rodica MUREŞAN se adună, în fine, într-o carte care readuce în atenţie o voce critică.
Autoarea debuta cu un mic studiu (doct), vădind penetranţă analitică, dedicat chiar poetului-patron (Gheorghe Pituţ – de veghe în cuvânt, Editura Augusta, 1998). Cum exegeta ştie prea bine că „epuizarea energiilor semantice ale textului” rămâne o dulce utopie, textele sale se vor pretexte (e drept, incitatoare), promiţând viitoare cercetări „consistente”. Ea are în vedere, aici, fenomenul poetic, listând nume de referinţă, cu deosebire din spaţiul bucovinean, neuitând că Bucovina este/ rămâne o oază lirică.
Cu o luciditate tăioasă, fără a propune o colecţie de encomioane, Rodica Mureşan încearcă un racord cu fenomenul liric autohton, vizând marele circuit axiologic; lansând opinii plauzibile, cu ambiţia unor noi puncte de vedere, pe temeinic suport demonstrativ, de răceală clinică, am zice, aceste pagini consfinţesc o salutară revenire în arena critică.