Prins

Povestea de dragoste, de o mare frumuseţe luminos-tragică, putând fi considerată un Love story al literaturii române, rămâne doar o componentă a romanului. La fel de frumoasă şi poate chiar mai impresionantă este povestea prieteniei inginerului cu Bibi. Din acest punct de vedere, romanul Prins poate fi considerat un poem (epic) al prieteniei. Petru Popescu ilustrează prin situaţii din viaţa de fiecare zi comunicarea fără cuvinte dintre doi bărbaţi tineri, solidaritatea lor sobră, de soldaţi aflaţi umăr la umăr în tranşeele vieţii.
Combinaţia de roman şi poem, de comedie şi melodramă îl cucereşte chiar şi pe scepticul cititor de azi. Prins nu s-a demodat în cei patruzeci de ani care au trecut de la prima lui apariţie, aşa cum nu s-au demodat nici moartea, nici tinereţea, nici dragostea. Şi nici talentul literar.