Promisiunea

Romanul Promisiunea , la care autoarea a lucrat cu întreruperi de prin 1960 până în 1989, constituie, după cum scria Silvina Friera, „revanşa postumă“ a Silvinei Ocampo. În timpul unei călătorii cu vaporul, protagonistei îi cade o broşă în mare şi ea se apleacă să o recupereze. Prin povestea femeii care îi promite Sfintei Rita să scrie o carte dacă scapă cu viaţă din valuri, autoarea nu făcea decât să‑şi relateze „propriul naufragiu“ (Hugo Beccacece). Plutind în derivă, eroina caută să descopere „sensul vieţii înainte de a muri“ şi plăsmuieşte un tulburător „dicţionar de amintiri“, o galerie magnifică de portrete care o ajută să trăiască mai departe şi pe care autoarea le uneşte între ele cu o artă delicată de bijutier şi cu o cunoaştere precisă a capriciilor memoriei umane, etern reiterativă.
Silvina Ocampo (1903‑1993) a fost poetă, prozatoare şi traducătoare şi este considerată unul dintre cei mai importanţi autori din literatura argentiniană. A făcut studii de artă la Paris cu Giorgio de Chirico. Prin intermediul surorii sale Victoria, fondatoarea celebrei reviste literare Sur, intră într-un grup de scriitori din care mai fac parte Jorge Luis Borges sau Adolfo Bioy Casares (a cărui soţie va deveni). Împreună cu cei doi coordonează Antologia literaturii fantastice şi Antologia poeziei argentiniene . Publică numeroase volume de poezie şi proză scurtă.
Silvina Ocampo nu a avut timp ori a refuzat să confere romanului un final tradiţional; după cum mărturisea, i se părea „dureros să termini ceva. De ce să‑l marchezi, ca Beethoven, care iroseşte cinci minute în acorduri finale? Toată opera lui este impregnată de această preocupare finală. Nu‑mi place convenţionalismul lucrurilor, nu‑mi place ca un roman să aibă final, de exemplu“.
„Silvina Ocampo are o calitate atribuită în general anticilor sau popoarelor din Orient, nu contemporanilor noştri: clarviziunea.“
Jorge Luis Borges