Proorocii Ierusalimului

La Radu Aldulescu nu vom întâlni pitoresc anatomic ori scene de amor detaliate, ci limbaj de mare duritate intimă, vâscos şi greu, aflat în structurile cele mai adânci ale instrumentului de comunicare. Este vorbirea zilnică a acelei populaţii declasate de la periferia Bucureştiului, care a trăit în zona sinistrelor combinate industriale socialiste, acum în ruină, şi care a păstrat unele elemente regionale ori dialectale. Această dubioasă pastă lingvistică va fi stilizată de prozator într-un mod cu totul personal. O astfel de exprimare degradată, apropiată de subuman, există actualmente din abundenţă în jurul nostru; dar acest tip de limbaj nu ajunge aproape niciodată la suprafaţă, nu se culturalizează şi nu se oficializează. Trebuie ca, din când în când, un autor înzestrat cu mare talent să construiască - plecând de la mlaştina nefrecventabilă - o ficţiune estetic valabilă. - Mihai Zamfir