Camera obscură în care, încă din epoca grecilor antici, individul poate comunica cu sufletele morților, folosind oglinda magică numită Psychomanteum, a primit în ceea ce a ajuns într‐un final să capete conturul poveștii de față, un locatar în uniformă militară, aflat la limită din cauza trecutului său zbuciumat din teatrele de luptă. De‐a lungul câtorva zeci de pagini, el nu face altceva decât să‐și despacheteze dinaintea noastră subconștientul, în căutarea febrilă a propriei identități, și să sondeze, printre rânduri, tenebrele fricii noastre constante de alienare și de moarte. Cartea în sine nu-și propune să fie un (alt) naiv și zadarnic manifest împotriva ideii de război, chiar dacă interpretarea ei în acest fel mi-ar răsplăti totuși o parte din intenții și ar răspunde în felul ei nevoii obligatorii de a protesta nu doar față de îngrozitoarea invadare a Ucrainei, care ne marchează prezentul, ci și față de orice act beligerant în general. Mă limitez în schimb s-o consider un scurt prilej de reflecție asupra condiției generice de combatant și de conștientizare a nenumăratelor riscuri care derivă din expunerea lui directă la conflicte armate.
Eugen Bartic-Bogdan este absolvent al Facultății de Litere din Iași (2004) și al unui master în semiotică la Suceava (2006). A publicat, între altele, un prim roman, Testamentul unui nou-născut, în anul 2011, la editura Sedcom Libris. A înființat, în același an, Asociația Artceva și a realizat sub egida acesteia revista Artceva Magazin, precum și diverse concerte, ateliere de creație, seminarii educaționale și alte activități destinate elevilor de gimnaziu. În 2017, îi apare cel de-al doilea roman, Oamenii fumurilor, la editura frACTalia. Este interesat de istoria religiilor, psihologie, sociologie și de multele feluri în care sunt ele explorate în arta contemporană.