Exista o anumita virsta a lecturilor ingenui, cind devii insuti o himera sau o hieroglifa intre himerele si semnele cartii, cind lectura este ceea ce trebuie sa fie ea pentru omul comun, pentru care, in fond se scrie cartea, adica o zabava, un otiu o petrecere, benevola, de cele mai multe ori dulce, fiindca iti lasa marinimos libertatea alegerii intre autori si titluri. Listele cu lecturi obligatorii ma dizolvau si recrutau in mine mai degraba un adversar decit un adept. Saream peste aceste carti si mi le apropiam cind deveneau iarasi „Iibere".
Eugen Lungu