Vezi mai multeLa puțină vreme după moartea regelui Ferdinand (1914–1927), avocatul George N. Budișteanu a adunat și a publicat 51 de texte memorialistice scrise de personalități precum Alexandru Marghiloman, Nicolae Iorga, Alexandru Averescu, Constantin Argetoianu, Ion Gheorghe Duca, regina Maria ș.a. Cu ocazia centenarului încoronării primului suveran al României Întregite, Sorin Cristescu propune cititorilor o ediție adăugită și adnotată, care oferă o imagine de ansamblu asupra monarhului și epocii sale.
Ferdinand se simțea în largul său printre cei umili din astă lume. Îi iubea pe țărani și știa să le câștige încrederea. Îi plăcea să rătăcească ore în șir de-a lungul satelor, să pătrundă în colibele cele mai umile și să se împrietenească cu copii, cu femei și cu câini. Se pricepea bine la agricultură și știa să vorbească cu competență cu țăranii despre ogoarele lor, despre recolte, turme și grijile lor domestice. L-au denumit chiar regele țăranilor datorită simpatiei evidente pe care le-a arătat-o mereu și, de asemenea, pentru că în timpul războiului le-a promis printr-o proclamație rostită pe front că li se va împărți pământul când se vor întoarce la casele lor [...]. - Regina Maria
Istoria va numi, desigur, pe Ferdinand I cel mai mare rege al românilor. Fiindcă deși n-a fost războinic ca Ștefan cel Mare, nici vijelios ca Mihai, nici pătrunzător ca un Carol I, el totuși a înfăptuit mai mult decât toți, și înfăptuirea e cea care fixează locul fiecăruia în paginile istoriei. - Constantin Xeni