See more„Această femeie a stat lângă mine și m-a ajutat atunci când țara mea se afla în război. Nu există umilință sau măreție când este vorba de iubire. Nu există diferență de rang între inimile a două femei. Nu ar trebui să fie. Loïe Fuller mi-a dăruit inima ei atunci când toți mă abandonaseră. A pribegit din oraș în oraș atunci când poporul meu avea nevoie de hrană și muniții. A fost alături de mine atunci când stăteam cu spatele la zid, a cutreierat toată America pentru a obține ajutor pentru mine… Vreau ca lumea să știe că Loïe Fuller mi-a oferit inima ei în vremuri de durere și deznădejde.“ — REGINA MARIA A ROMÂNIEI
„Printre numeroasele relații personale ale reginei Maria, care cuprindeau tot spectrul social, de la capete încoronate până la oameni de rând, prietenia «improbabilă» cu dansatoarea Loïe Fuller ocupă un loc aparte.
Variile monografii și studii dedicate fiecăreia amintesc prietenia lor, dar de regulă numai ca o glosă biografică, prețuită pentru latura senzațională și anecdotică ori tratată în tiparele favoritismului regal. Până acum nu s-a scris nici un studiu care să exploreze această prietenie în toată complexitatea ei, să-i urmărească suișurile și coborâșurile, momentele de intimitate și conflict, temele de dialog și dispută, efectele și implicațiile pentru ambele protagoniste și mediile lor.
Celebra La Fuller a influențat atât imaginea publică a reginei în diferite contexte, cât și evoluția ei ca prozatoare, scenaristă de film, memorialistă și jurnalistă, chiar colecționară de artă. Ani de-a rândul i-a fost reginei admiratoare înflăcărată, parteneră de discuție, confidentă și consolatoare în clipele grele și, totodată, o îndrumătoare neobosită, de multe ori autoritară și prea adesea pisăloagă… După cum s-a dovedit, prietenia cu Loïe a rezistat la multe turbulențe și furtuni, susținută fiind de optimismul solar al reginei.“ — STANCA SCHOLZ-CIONCA
STANCA SCHOLZ-CIONCA este scriitoare, traducătoare, cercetătoare, specialistă în niponologie, fost profesor universitar. După studii superioare la Cluj, București și München, obține un doctorat (1990) și habilitare (1996) în limba și literatura japoneză, ambele la Universitatea din München. Predă studii japoneze (la Berlin, Oslo și Trier) mai bine de trei decenii. Publică monografii și studii despre teatrul japonez, de pildă prima monografie despre istoria teatrului Kyogen apărută în afara Japoniei. Editează mai multe antologii de proză scurtă și teatru nipon și traduce din japoneză în germană și română cărți semnate de Yasunari Kawabata, Yukio Mishima, Sei Shonagon și alții. Dintre publicațiile mai recente: Cărluță și primul lui dascăl. Din ucenicia principelui Carol al României, despre rolul străbunicului ei, Ion Cionca, în familia regală (2022); traducerea și editarea Jurnalului din anul 1879 al înaintașului ei, compozitorul Ciprian Porumbescu, fratele străbunicii Mărioara (2023).