Istoria monarhiei din România şi a celor patru regi ai ei ar fi incompletă fără povestea consoartelor regale, care, prin carisma, energia şi atitudinea din momentele tragice ale destinului lor, par mai fascinante decât auguştii lor soţi.
Dintre cele patru regine, îndeosebi primele două, Regina Elisabeta (Carmen Sylva) şi Regina Maria, au ieşit în evidenţă la vremea lor prin apariţia carismatică, devenind populare şi câştigând notorietate în întreaga lume, graţie talentului literar în serviciul Coroanei României.
În literatură şi artă, cele două regine s-au influenţat reciproc, şi-au dat direct sau indirect impulsuri noi şi, în ciuda tuturor diferenţelor de gust, vârstă şi formare artistică, îndeosebi activitatea de scriitoare a fost ceea ce le-a unit şi le-a remarcat în străinătate ca regine scriitoare ale României – un fenomen românesc de excepţie prin care Regina Elisabeta (Carmen Sylva) şi Regina Maria rămân în memoria culturii.
Volumul de faţă este o aducere aminte despre primele două regine ale României, Elisabeta (Carmen Sylva) şi Maria, ca scriitoare. Această primă antologie a scrierilor celor două regine conține, în prima parte, o privire de ansamblu asupra relației dintre ele prin oglinda textelor lor epistolare și memorialistice; în a doua parte, reunește texte din opera reginelor care relevă asemănări tematice abordate în stiluri diferite, precum și o anumită evoluție de la prima regină scriitoare, Elisabeta (Carmen Sylva), la a doua regină, Maria, prin modul de abordare a motivelor și temelor românești în povestirile lor fantastice, în basmele pentru copii și în eseuri.
O trăsătură comună evidentă reiese din textele celor două regine-scriitoare ale României: scrisul ca un mod de viață.