Revolutia epigenetica

Celebru pentru cronica saptamanala de pe France Inter, Pe umerii lui Darwin, medicul Jean-Claude Ameisen, imunolog si presedinte al Comitetului consultativ nati-onal de etica, povesteste tot timpul o istorioara comica. Realizand anumite manipulari genetice asupra a trei specii animale - soarecele, musculita drosofila si un vierme mic numit Caenorhabditis elegans o cercetatoare de la universitatea din California, Cynthia Kenyon, a reusit sa modifice activitatea unei gene care afecteaza longevitatea. Speranta de viata a viermelui si a musculitei s-a marit de cinci ori, a soarecelui s-a lungit cu 30%. La om, o manipulare de acelasi fel, daca ar fi autorizata, ar avea acelasi rezultat ca la soarece. "Imaginati-va o Jeanne Calment traind o suta saizeci de ani si nu o suta douazeci de ani, se entuziasmeaza, savantul: este posibil!". Totusi, intr-o alta cercetare, dieteticieni de la aceeasi universitate au obtinut aceleasi rezultate pe aceleasi animale, nu prin manipulare genetica, ci prin reducere calorica: impunandu-le o dieta severa, li se lungea speranta de viata intr-un mod la fel de impresionant. Dar apoi, cand cercetatorii au dorit sa faca ambele experiente, au ajuns... la aceleasi rezultate ca si cum ar fi fost vorba despre una singura. Nu au inteles imediat de ce. Din 2007 se stie de ce: folosind regimul alimentar, fusesera influentate aceleasi gene ca in cursul manipularii. Altfel spus, pentru a lungi speranta de viata a unei fiinte vii, se poate: fie direct manipula ADN-ul, fie schimba regimul sau alimentar, ceea ce inseamna acelasi lucru. Aceasta descoperire insemna nici mai mult nici mai putin decat o revolutie. - fragment din Revolutia epigenetica