Cine isi mai aminteste astazi de cartile postale cu figurile personajelor politice de la inceputurile anilor ’90? De pliantele electorale, de fluturasii, de afisele lipite pe toate gardurile si de bannerele atarnate de toti stalpii, cu prilejul alegerilor care au urmat? O istorie de 30 de ani, pierduta in straturile memoriei, pe care am uitat‑o cu o viteza incredibila. Pentru ca au venit mereu alte preocupari, alte ingrijorari, o pandemie si un razboi. Era nevoie de un act de arheologie in imagistica ultimelor trei decenii pentru a intelege mai bine ceea ce s‑a intamplat si, mai ales, cat de irelevante sunt aceste personaje politice in favoarea sau in defavoarea carora s‑a batut apa in piua si s‑au cheltuit zeci de mii de ore in dezbaterile din studiourile de stiri.
In volumul de fata, Romania. Album de istorie postdecembrista, 1990–2020, Calin Hentea face acest gen de arheologie si sapa in straturile de memorie vizuala ale societatii romanesti. Ceea ce scoate la iveala este surprinzator, uneori trist, alteori amuzant. Calin Hentea nu este la prima isprava. A facut anatomia propagandei comuniste in lucrari de referinta dedicate genului. Ca „doctor” in propaganda ce se afla, a dezvaluit patologia congenitala a manipularii nascute de comunism. E adevarat, unele patologii s‑au prelungit si in postcomunism, pana in ziua de azi, iar tabloul este unul ilar, jenant‑autoironic la nivelul societatii de atunci sau de astazi. Oare, chiar asa am fost, stai sa te intrebi. Raspunsul vine imediat: da, ba chiar mai mult decat atat!