Romania in Europa si in lume 1990-2007

A curs multă cerneală şi s-a vorbit intens în deceniile opt şi nouă ale secolului care a trecut despre idei precum „sfârşitul istoriei” sau „post-istorie”. Parcă fără a ţine seama de astfel de profeţii, sistemul internaţional traversează, începând din 1989, o perioadă de schimbări succesive care au alimentat mai degrabă proliferarea termenilor de tipul „post-Război Rece” sau „post-internaţional”, concepuţi pentru a surprinde transformările şi mutaţiile petrecute în relaţiile dintre state, dar şi o oarecare stare de incertitudine în ceea ce priveşte sensul evoluţiei.
Autorii lucrării de faţă s-au străduit să reconstituie – operând o selecţie în noianul de evenimente de multe ori cu aparenţă contradictorie – principalele proiecte, etape şi activităţi care au materializat politica externă românească în epoca de după Războiul Rece. Studiile grupate în carte se concentrează asupra modalităţilor prin care conducerea politică de la Bucureşti s-a raportat la scopuri şi obiective fundamentale din punctul de vedere al interesului naţional în această lume în continuă şi rapidă schimbare. La capătul lecturii, cititorul va putea să identifice cu destulă acurateţe felul în care România a răspuns provocărilor externe majore din anii 1990-2007.