Dacă ar fi să ne întrebăm strămoșii despre vremurile pe care le-au trăit, cu toții, fără excepție, ne-ar spune că au fost grele. Greutatea vremurilor nu era dată, neapărat, de precaritatea mijloacelor de trai, cât de imposibilitatea de a-și proiecta un viitor. Pentru că meleagurile pe care trăim au fost mereu vânate, jefuite, trecute prin sabie și foc, împărțite și reîmpărțite de unii și de alții, când dinspre răsărit, când dinspre apus, când dinspre miazăzi, când dinspre miazănoapte.
Sigur că, în necunoștință de cauză, un neinițiat în geopolitică va pune tot acest zbucium istoric pe seama unui destin nefericit și îl va accepta ca atare, în deplină concordanță cu etnosul mioritic, care sublimează suferința și nedreptatea în mântuire hristică. Explicația este, însă, cu totul alta. Şi această explicație se află în cuprinsul acestei lucrări, intitulate „România, între «gura de rai» geografică și răspântia geopolitică”. (Alba Iulia Catrinel Popescu)