Vezi mai multeIeșită năucă din mascarada pandemică, România s-a văzut îmbrâncită într-un alt experiment ticălos, pe fundalul războiului ruso-american din Ucraina.
La o simplă ridicare de sprânceană a „Unchiului Sam”, ne-am trezit transformați în bază militară NATO, comandați de niște căprari veniți de la Washington, deh, de la „națiunea indispensabilă”[1]… „Culcat! Drepți!” s-a auzit sacadat și despotic din cazarma cocoțată în Dealul Spirii, loc al arsenalului dintotdeauna. Și o țară întreagă s-a conformat, târându-se pe coate și genunchi la ordinul stăpânului nărăvit din 1945 încoace să conducă omenirea.
Momentul acesta umilitor pentru nația mea de prepeleci și de ierunci fusese pregătit cu minuțiozitate încă din 1990, când yankeii au sosit la București și s-au comportat aidoma unor stăpâni aclamați de gloata antisovietică.
Îndreptățit antisovietică, s-o spun pe șleau !