Romania si Transnistria

Istoria complexa a deportarii si exterminarii partiale a evreilor si tiganilor din Romania a generat polemici istoriografice aprinse si luari de poziþie diametral opuse. Datorita lipsei de dialog dintre istoriografia romaneasca din perioada comunista si istoriografia occidentala, si a neglijarii capitolului romanesc din istoria generala a Holocaustului, aceste polemici au fost relativ izolate de dezbaterile teoretice si metodologice care au avut loc in acest domeniu de cercetare pe plan international.

In lipsa unor studii istorice de autoritate asupra subiectului, istoricii isi disputa nu numai perspectivele lor teoretice si metodologice, ci chiar si faptele istorice propriu-zise, ceea ce mareste polemicile istoriografice. Acestea se amplifica pe masura ce noi dovezi documentare devin accesibile, pe de o parte, si pe masura ce Holocaustul devine tot mai mult un subiect de dezbatere publica, pe de alta parte. Istoriografia romaneasca nu a avut in vedere semnificatia universala a Holocaustului ca experienta limita si pana de curand a neglijat subiectele care au suscitat interesul istoricilor din Occident, precum dezbaterile dintre functionalisti si intentionalisti, aspectele etice si politice ale rezistentei si colaborarii in timpul celui de-al doilea razboi mondial sau atitudinea opiniei publice fata de persecutarea evreilor si tiganilor.

Volumul de fata invita cititorii la o reflecþie pe tema acestui subiect dificil. Scopul sau este de oferi un forum de discutie unor istorici care se ocupa de cercetarea acestui episod tragic din istoria Romaniei. In peisajul discursiv post-decembrist vocea istoricilor a fost cea mai puþin auzita si ea a contribuit in masura redusa la formarea opiniei publice. Se resimte necesitatea unor studii analitice care sa "profesionalizeze" dezbaterile privind Holocaustul in Romania, fara a pierde din vedere latura educationala a subiectului si necesitatea dialogului dintre istorici si societatea civila.