Sa nu plecam toti odata

În amurgul vieţii, cea care a fost unul dintre catalizatorii exilului românesc la Paris, cea care i-a povestit avatarurile în volume pline de viaţă şi culoare se întoarce asupra propriului său trecut, asupra timpului ieşit din matcă pe care l-a trăit în România anilor `50, înaintea plecării definitive din ţară. Alături de Sanda Stolojan, soţul ei, Vlad, îşi aşterne pe hârtie amintirile despre acei ani petrecuţi în închisoare sau în veşnica fuga de hăituiala Securităţii. Asemenea unui diptic, volumul alcătuieşte un tablou convingător al celei mai întunecate perioade a dictaturii comuniste, aşezând în oglinda viaţa din închisorile regimului şi viaţa din închisoarea largă în care acelaşi regim transformase întreaga Românie. Dincolo însă de amintirea fricii, a mizeriei şi a umilinţelor îndurate, rămâne mereu vie, dureros de vie, nostalgia după peisajele copilăriei, după un timp al normalităţii care întârzie să se întoarcă.