Sala de asteptare

Infrigurat si lucid, astept ca oricare altul, aparent calm, sperând ca soseste fara prea mare întârziere si ca-i, totusi, macar de-aceasta data, trenul meu... cu locomotiva-i taciunie, corodata de vreme, tragând dupa sine anii, în loc de vagoane, si ascunzând, în spatiul pentru bagaje, amintiri care refuzau sa revina. Frânturi de biografii ori biografii frânte, memorii, epistole, jurnale - toate vechi si de demult, iscodind întrebari poate nescrise, dar soptite printre rânduri. Nu stiu daca sunt acolo cu adevarat, însa eu le vad, ori, mai degraba, le simt. Raspunsurile se-nfiripa anevoie. Dar vin. Aveti nevoie însa de fraze terminate în semn de întrebare, iar cartea de fata va reaminteste cum sa vi le formulati iscusit.