Laszlo Krasznahorkai este maestrul maghiar al apocalipsei, care poate fi comparat cu Gogol si Melville.
SUSAN SONTAG
Cand citim cartile lui Krasznahorkai, avem senzatia ca vedem cum in piata unui orasel niste oameni stau in jurul unui foc, incalzindu-si, in aparenta, mainile, iar apoi, cand ajungem langa ei, aflam ca nici nu este foc, stau in jurul nimicului...
JAMES WOOD
Dintr-o mica localitate maghiara se retrage progresul (a se citi oranduirea comunista) in urma desfiintarii unei cooperative agricole. Raman in urma o mana de oameni lipsiti peste noapte de un scop in viata, care incearca sa-si redescopere bruma de constiinta pe care regimul politic nu a reusit sa le-o distruga. Lipsiti de mijloace materiale si de un conducator, localnicii aleg sa urmeze sfaturile unui escroc limbut sI simpatic, cu vocatie de profet, care ii plimba incolo si-ncoace, de nicaieri catre niciunde, promitandu-le un trai mai bun si un viitor care sa insemne si altceva decat frecventarea birtului din sat.
Sinuciderea unei fetite este evenimentul central al unei carti in care temele principale sunt nepasarea semenilor, imposibilitatea mantuirii si o grava meditatie asupra nimicurilor care ajung sa umple o viata de om. Prozatorul maghiar faureste o lume inchisa si ingusta, cu personaje la limita umanitatii, pe care le radiografiaza cu incredibila minutie, umorul negru fiind mijlocul fericit prin care amarul unei societati fara suflet este contrabalansat si devine acceptabil.