See morenu ma privi ca pe un pacat
uneori cred ca am fost facuta dintr-o coasta nobila de barbat care
m-a privit rece
fiindca i-am furat lingoul cel mai mare
din sistemul osos
nu aurul a contat in facerea asta ci sufletul
incarcat de vadite posibilitati estetice
in fapt sunt summum de foite cu identitati diverse
de parca as fi fost zamislita din toti barbatii universului
doar unuia sa-i pot potrivi trupul meu umplut cu suflet de izvor
tot ce rezum este ca de atunci singuratatea este o nisa
aici asez icoana iubirii si ma rog
zavorate cuvintele nu ma dau de gol
ar trebui sa sap un tunel de evadare spre tine
cateodata te caut sa-ti pun coasta la loc
insa din aur fiind
ma topesc pe drumul bratelor tale
si-atunci raman femeia sa te vindece de dorinte. „Cum viața este felul acela de a te numi, o supraviețuire, așadar, doar creația poate reda secretul plenar al viețuirii în numele unui ideal. Oglinzile care o reflectă, ordonându-i așteptările și speranțele, surprind și rețin, în virtualitatea de cristal, imagini desenate în/prin cuvinte, imagini care au pentru Ottilia Ardeleanu concretețea realului semnificat prin ideal.
m-a privit rece
fiindca i-am furat lingoul cel mai mare
din sistemul osos
nu aurul a contat in facerea asta ci sufletul
incarcat de vadite posibilitati estetice
in fapt sunt summum de foite cu identitati diverse
de parca as fi fost zamislita din toti barbatii universului
doar unuia sa-i pot potrivi trupul meu umplut cu suflet de izvor
tot ce rezum este ca de atunci singuratatea este o nisa
aici asez icoana iubirii si ma rog
zavorate cuvintele nu ma dau de gol
ar trebui sa sap un tunel de evadare spre tine
cateodata te caut sa-ti pun coasta la loc
insa din aur fiind
ma topesc pe drumul bratelor tale
si-atunci raman femeia sa te vindece de dorinte. „Cum viața este felul acela de a te numi, o supraviețuire, așadar, doar creația poate reda secretul plenar al viețuirii în numele unui ideal. Oglinzile care o reflectă, ordonându-i așteptările și speranțele, surprind și rețin, în virtualitatea de cristal, imagini desenate în/prin cuvinte, imagini care au pentru Ottilia Ardeleanu concretețea realului semnificat prin ideal.
Din Schimb de vorbe cu Gabriela, reflectare în reflect, se reține, ca dominantă, ideea potrivit căreia omul nu poate trăi în afara unui ideal. Doar idealul scoate de sub provizorat și transformă supraviețuirea în viețuire, trăire conștientă și conștientizată sub cupola duratei în care fiecare își scrie destinul.”
ANA DOBRE