Schițe de cotidiene şi de anamnetice sînt scurtmetraje-le lui Andrei Vornicu, aranjate ca epos al angoaselor şi frustrărilor, dar regizate de autoironie pe un portativ de nonşalantă şi diafană frivolitate. Şi nonşalanta şi autoironia reprezintă doar un tratament de îmblînzire, dus însă numai pînă-n punctul în care interferează cu angoasele şi cu fragilitatea, nu pînă la vindecarea lor. O mică bravadă confesivă aduce secventele, puse pe verva derulării, în pragul ludicului, dînd drumul incidentului într-o scriitură barocă şi agravantă, ca şi cum ar rostogoli un bulgăre de zăpadă ca potential început al unei avalanşe. Dispozitivul narativ şi „realist" se lasă, parcă fără voie, contaminat de fulgurante imaginative, formînd, pînă la urmă, un manifest subversiv şi clandestin al sensibilitătii împotriva notatillor premeditat minimaliste. Pe sîrmă subtire merge Andrei Vornicu, darcu sigurantă şi umor de sine.
Al. Cistelecan