Ingerii, acesti slujitori ai slavei lui Dumnezeu, au coborat deasupra colibei parintelui Visarion si si-au deschis pergamentele lor cu vietile sfintilor. Calendarul arata data de 24 august. Oamenii de pe pamant si cerul intreg sarbatoreau pe un sfant. Il chema Dionisie si era din Zakinthos, a fost ranit si a iubit si a suferit si l-a iertat pe ucigasul fratelui sau.
Si ingerii au deschis un nou pergament si au scris: „24 august, astazi, multi ani mai tarziu, un alt sfant, diferit de Sfantul Dionisie, dar care L-a iubit pe acelasi Dumnezeu, a implinit acelasi cuvant al Evangheliei, a fost ranit in aceeasi lupta, a suferit, dar a si iubit, un alt sfant, identic cu cel dinainte, l-a iertat pe fratele sau, criminalul”, au scris ingerii si au infasurat pergamentul, ca sa il duca la Dumnezeu.
Iar coliba stralucea, stralucea...
Slava Tie, Doamne! Amin.
Lumina lina a sfintei slave, a Tatalui
ceresc, a Sfantului, fericitului Iisuse
Hristoase; venind la apusul soarelui, vazand
lumina cea de seara. Laudam pe Tatal, pe Fiul
si pe Sfantul Duh Dumnezeu. Vrednic esti in
toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul
lui Dumnezeu, Cel ce dai viata, pentru aceasta
lumea Te slaveste.”
Se insera. Era putina lumina, doar cateva
raze palide razbateau pe sub usa.
Zervos statea pe vine, pe patul lui,
incercand sa tina adunate picioarele sale lungi.
Auzea vag rugaciunile Vecerniei.
Celalalt s a ridicat, si a inaltat mainile lui
slabe in sus si se uita spre cerul albastru care se
vedea prin fereastra ingusta a celulei.
„Intareste, Doamne, sfanta si dreapta
credinta a ortodocsilor crestini, iar Sfanta
Biserica Ta o pazeste in veacul veacului.”