Sfantul din Montparnasse

Testamentul Sfantului din Montparnasse aduce în plin plan o definiție a artei pe care o consideră "singurul scut de apărare împotriva decadenței", iar pe patul de moarte face o mărturisire de suflet zguduitoare arhiepiscopului Teofil, preotul de la Biserica Ortodoxă din Paris: "Părinte, mor cu inima tristă că nu mă pot întoarce în țară mea". Viață marelui artist a fost "o succesiune de întâmplări minunate", iar această carte scrisă de Peter Neagoe cu atâta iubire pentru Brâncuși și artă să este o adevărată cinstire adusă memoriei genialului nostru sculptor român, cel care a făcut pentru veșnicie că "piatră să cânte pentru omenire". Mă bucur nemăsurat de apariția acestei noi ediții, într-o formă estetică adusă la zilele noastre de Editura Creator și va doresc tuturor lectură plăcută! - Claudia Motea, actrița, scriitoare

Peter Neagoe, născut în 1881 pe meleaguri transilvane, studiază artă plastică și filosofia la București. Prins de valul emigrației spre Lumea Nouă, la început de secol douăzeci, se stabilește în America unde își continuă, cu intermitențe, studiile începute în țară. Cunoscut cititorului român încă din anii de dinaintea celui de-al doilea război mondial, prin intermediul unor traduceri, Peter Neagoe a publicat proză scurtă și române. Cele mai recente traduceri românești din Peter Neagoe (aparțînând lui Ioan A. Popa) au văzut lumina tiparului tot la Editura Dacia: Povestiri și Timp de neuitat. În 1926, atras și de prezența unor scriitori americani de renume, Peter Neagoe se stabilește temporar la Paris, împreună cu soția să, Anna Neagoe, o pictoriță cunoscută. Aici publică, în 1932, Americans Abroad, o antologie de poezie a unor americani din generația pe care Gertrude Stein a numit-o The Last Generation (Generația Pierdută). La Paris, Peter Neagoe îl reîntâlnește pe bunul sau prieten Constantin Brâncuși pe care continuă să-l vadă până în ultimele clipe ale vieții sale. Rodul prieteniei lor sincere a fost Sfântul din Montparnasse (The Saint of Montparnasse), român rămas în manuscris la moartea lui Neagoe în 1960 și publicat în 1965 cu contribuția nemijlocită a soției sale. Paginile romanului închid în ele viață zbuciumată și plină de căutări a genialului sculptor român, Constantin Brâncuși.