Cel ce se apleacă asupra vieţii şi lucrării Sf. Pavel, poate crede la început ca se afla într-o postură extrem de convenabilă. Sf. Pavel ne-a lăsat moştenire un număr de scrieri de o autenticitate incontestabilă: cele două Epistole către Tesaloniceni; cele două Epistole către Corinteni; Epistola catre Galateni; Epistola catre Romani; Epistolele catre Filipeni, Coloseni si Filimon etc. Forma în care aceste epistole au ajuns la noi este de bună seamă de o autenticitate remarcabilă.
Şi cu toate acestea, în momentul când începem să le analizam, descoperim obstacole destul de greu de surmontat. În cazul în care abordăm aceste epistole în idiomul grec original şi le citim prin lentila altor texte greceşti din aceeaşi perioadă, constatăm că nu există un singur paragraf măcar care să nu ne frapeze cu câte ceva care este aproape de neînţeles. Mai mult decât atât, Epistolele pauline nu au fost scrise într-o “tonalitate” tihnită, meditativă. Ele nu au nimic în comun cu o Summa Theologica.