În această lucrare concentrată, argumentată, alimentată de nenumărate exemple preluate din cotidianul vieţii noastre relaţionale, în care fiecare dintre noi se poate recunoaşte, Jacques Salome ne ajută, încă o dată, să ne întâlnim cu ceea ce este mai viu în noi înşine. Ne reaminteşte faptul că avem o creativitate extraordinară, o abilitate incredibilă, o tenacitate exemplară pentru a produce şi a întreţine autosabotori care ne determină să spunem şi să facem exact lucrurile pe care nu le dorim. Deoarece, funcţia cea mai evidentă a autosabotorilor constă în a ne determina să producem comportamente, să pronunţăm cuvinte, să ne lansăm în proiecte, care nu corespund deloc aspiraţiilor noastre reale, fiinţei noastre profunde. Ne putem elibera de aceşti autosabotori, recunoscându-i, familiarizându-ne cu ei şi încercând să aflăm în ce moment din trecutul nostru, în ce relaţie importantă şi mai ales cu ce miză ascunsă au intrat în existenţa noastră, putem să renunţăm la ei şi să ne îndreptăm astfel spre ceea ce este mai bun în noi înşine, spre mai multă creativitate şi spre acea libertate care ne oferă bucuria de a trăi.
Pe cine aş putea face să sufere dacă aş îndrăzni să fiu eu însumi?
Dacă mi-aş asuma riscul de a mă simţi bine, de a creşte, de a mă desprinde?
Cui trebuie să îi demonstrez că sunt altfel sau diferit de cel ce vor ceilalţi să fiu?
Încercând să răspund la aceste întrebări am învăţat foarte multe despre mine.