si toata bucuria acelor ani tristi

Volumul si toata bucuria acelor ani tristi a obtinut Premiul pentru Poezie la Concursul de Debut al Editurii Cartea Romaneasca, 2009.

„nu ma omor dupa poezie, insa din ceea ce scrie acum ultima generatie submersa de poeti, poeziile lui m. dutescu imi spun cel mai mult; sint foarte clare si orientate spre realitate”. (adrian schiop)

„lipsita de stridente si visceralitati gratuite – inca la moda – fragilitatea poeziei lui m. dutescu vine dintr-un mixaj foarte bine proportionat de tristete si bucurie; citind aceste poeme ai impresia ca sub ochii tai se inalta un copil de nisip, care la cea mai mica atingere se imprastie, se reface la loc si iar se imprastie – la infinit.” (v. leac)

„30 de ani, formare academica de exceptie, experienta profesionala de succes, experienta de viata asumata ca forma de cautare: vie, alerta, fara restrictiile unui sistem – carcasa shiny/paralizie in miez: cam asta e, schematic, portretul celui care se va simti expus in acest volum.
notita 1 (pentru criticul literar): alexandru matei semnala acum citiva ani o directie de nisa in poezia contemporana - poezia „romanului de miine, instrainat si singur, alienat de societatea industriala, tehnologica, sensibil civilizat”, tinarul „la zi”, dependentul de contemporaneitate care se mentine in viata consumind o lipsa de sens despre care stie ca il va desfigura: m. dutescu apartine firesc acestei categorii si, odata cu premiul acordat acestui volum, ar trebui schimbat si rating-ul categoriei: trecerea de la nisa de ieri, la mainstream-ul de miine.
poetic, punctul forte al volumului este structura sa impecabila: fiecare virsta are nivelul de tensiune/afectivitate/violenta specifica, perfect ilustrata prin scriitura folosita: dintre poetii ultimilor ani, nu mai stiu pe nimeni capabil sa schimbe (perfect justificat si cu o naturalete desavirsita) de patru ori registrul poetic in acelasi volum (N.B.: a nu se rata nici teribilele poeme din deschidere: o poezie cu zero lirism/zero tensiune – o extraordinara intuitie a lui dutescu despre poezia de miine.)
notita 2 (pentru cititor): un om oarecare creste dintr-un copil, intr-un adolescent, intr-un rebel, intr-un employée alienat, in mlastina unei lipse de Sens care duce la cartea a carei coperta 4 o cititi acum – un alienat care sint eu/care esti tu, al carui motto de supravietuire este:
„tremur pentru ca am filmul setat pe afectiv + vag stiintific”(a. urmanov)