Smecher cu carte

În proza noas­tră din ulti­mii douăzeci de ani au fost destule în­cer­cări, după unii, prea mul­te, de explo­rare a lumii interlope; din păcate, ma­jo­ritatea cărţi­lor, fără valoare litera­ră, a produs imaginea unui te­ritoriu lipsit de relief, nivelat în înju­ră­tură, comportament violent şi gro­bia­nism, iar percepţia lui s‑a fixat în sin­tag­me precum „pleava, scu­rsura societăţii”, cum spune un taxi­me­trist în romanul lui Cristian Ghica, „peri­col social”, „ma­fioţi”, „paria” etc.
Cărţile acestea imită o realitate, îi transcriu limbajul şi com­por­ta­men­­tul, oprindu‑se, însă, la glazură, în trivialitate, violenţă fără capăt şi lim­­baj licenţios.
„Șmecher cu carte” este printre foarte rarele cărţi care ofe­ră un profil, o radiografie exactă a acestei lumi şi, mai ales, tipologiile sale; lumea lui Uscatu’ este una personali­za­tă, cu poveştile, dramele, izbânzile şi per­sonajele ei, stratificată, cu ierarhii precise (…)