Soarele din inima – De Domina Pauer
Care e destinul omului? Destinul e ca soarele. Dimineata se naste, ziua intinereste, dupa amiaza imbatraneste, noaptea moare. Iar a doua zi renaste din nou.
Destinul e simbioza dintre etern, intamplator si vremelnic. Noi incercam sa ne aranjam viata asa cum ne vedem propriul destin. Dar destinul e un joc vesnic, unde noi suntem marionete facute din lut si umplute cu apa. Fiecare din noi are papusarii lui: cei care-l manipuleaza si cei care-l indruma.
Noi incercam sa ne jucam pe covorul verde si-inflorit al vietii, dar destinul ne arunca-n hauri si tot el ne ridica-n ceruri. Si ajungand la jumatate de drum, noi ne oprim si ne intrebam: dar care e destinul nostru?
Fiecare isi are destinul sau, insa are si posibilitatea sa si-l schimbe, numai daca vrea… Destinul omului e sa invete, sa creasca, sa se dezvolte continuu, sa munceasca, sa creeze un Univers propriu numit Familie, sa construiasca o societate sanatoasa, sa aiba grija de aproapele sau si de lumea inconjuratoare.
Si ajungand in ziua mortii, noi iarasi ne uitam in urma si ne intrebam: dar care e destinul nostru?…