Este alterarea pe care filosoful Byung-Chul Han o consideră sursa unor afecțiuni moderne, precum depresia, tulburările de atenție, borderline și burnout-ul, boli neuronale cauzate nu de o agresiune exterioară, ci de supra solicitarea individului în fața oportunităților nelimitate. Omul contemporan nu mai este definit de „nu poți”, ci de „trebuie să poți.
Spre deosebire de secolele trecute, când autoritatea și supunerea erau impuse de o „societate disciplinară”, omul modern devine un „subiect al perfor manței”, un animal laborans care își impune singur standardele și cerințele, se auto-exploatează, devenind rezultatul depresiv al unui mecanism în care excesul de pozitivitate creează o nouă formă de control social.
Han deschide calea către o nouă teorie culturală, propunând o reevaluare a modului în care indivizii se raportează la munca lor și la ei înșiși în era meritocrației globale. Această analiză profundă ridică întrebări esențiale despre relația dintre constrângere și libertate. Societatea oboselii nu se rezumă la o critică a societății moderne. Este o invitație la reflecție asupra limitelor autoimpuse, asupra prețului pe care îl plătim pentru a ne autodepăși constant.