Sonata pentru flaut si pian OP.23 , Nr.2

Editie critica de Constantin-Ionescu Vovu

Creatia de camera a lui Constantin Silvestri (1913-1969), a starnit din totdeauna un interes deosebit. Aprecierea de care s-au bucurat putinele opere cantate in timpul existentei sale in tara, a asezat numele sau pe una din cele mai inalte trepte pe scara valorilor muzicii romanesti. Multe altele au ramas ani indelungati in sertarele creatorului, aproape terminate, neexecutate dar asteptate de public. [...] Compusa in 1942 cu repeziciunea sa obisnuita, impusa de scurtimea perioadelor pe care le putea consacra creatiei, Sonata a fost descoperita abia in 1986 (17 ani dupa moartea compozitorului!) printre documentele ramase in Bournemouth, unde Silvestri reusise sa ridice in cativa ani o orchestra oarecare, quasi-necunoscuta, la nivelul celor mai apreciate din lume — de catre managerul orchestrei, Raymond Carpenter. [...] Textul Sonatei a fost reluat si revizuit de mai multe ori de catre autor in decursul timpului, suferind numeroase modificari importante, majoritatea constand in scurtari si eliminari de pasaje, procedeu curent la Silvestri, in cautarea unei cat mai mari concizii in exprimare. Corecturi propriu zise au fost relativ putine. Versiunea prezenta, desi nefinisata complet, este conforma ultimei vointe (neexprimate explicit, dar nu mai putin obligatorie) a autorului. Am respectat integral dorinta acestuia de a elimina unele pasaje — uneori insemnate ca intindere si semnificative ca valoare — dar am considerat totodata ca acum, la atata vreme de la creatie, publicarea lor ar suscita interes, furnizand un material pretios analizei actului creator al lui C. Silvestri. (Constantin-Ionescu Vovu)