Vezi mai multe"A-ţi scrie memoriile este un lucru ce comportă multe riscuri. În primul rând te întrebi dacă interesează pe cineva ceea ce ai de spus. Asta depinde de cum ţi s-a depănat viaţa, care ţi-au fost trăirile personale, deşi sunt convins că nici o viaţă de om nu este lipsită de interes. În definitiv din micile vieţi se constituie istoria, nu cea mare, dar cea de toate zilele prin care afli atmosfera socială, cum au dus-o oamenii din acele vremuri, cum au gândit, care erau bucuriile şi suferinţele lor. Totul este dacă ştii să prezinţi lucrurile într-o formă atractivă. Interesul creşte dacă cel ce-şi povesteşte viaţa a fost martor al unor evenimente importante sau cel puţin interesante, pe plan general sau al unui sector în care şi-a dus viaţa. O altă condiţie este sinceritatea faţă de societate şi de sine însuţi sau cum spunea un scriitor francez metre son coeur à nu. Şi încă o condiţie, dacă cele relatate folosesc cuiva.
Când am început să aştern pe hârtie rândurile de faţă am crezut că pot îndeplini aceste condiţii. Am avut o viaţă lungă, foarte variată, plină de întâmplări. Am fost un om dedicat munţilor, colindându-i ca geolog, turist, alpinist, speolog, fotograf, am fost politician, am luptat pentru ocrotirea naturii, am fost pasionat de cărţi şi muzică clasică. O viaţă plină de şuişuri şi coborâşuri, luptând cu vicisitudinile sociale ale unui veac tragic, dar mai ales cu cele fizice, fiind predestinat suferinţelor continue. Am reuşit totuşi să-mi depăşesc soarta şi să duc o viaţă frumoasă şi interesantă. Acesta este tâlcul titlului cărţii. Prin ea vreau să încurajez tinerii şi să-i încredinţez că ce ţi-e scris nu îţi este pus în frunte, dacă ştii s-o ţii sus cu curaj şi demnitate." (Marcian Bleahu)