Strigatul umbrei

„În romanul Strigătul umbrei, Lazăr Zăhan continuă linia epică deschisă în romanul Clopotul de catifea, transpunând personajele în alte situații existențiale și relevând noi coordonate psihologice ale acestora. Discursul de sorginte filosofică întâlnește o scriitură epică într-un stil deja format, ce poartă amprenta originalității. Dincolo de periplurile culturale în literatură. filosofie și psihologie, Lazăr Zăhan reușește să construiască personaje viabile, complexe, rămânând tributar psihologiilor fărâmate.” Corina Gruber