S-a născut în 10 octombrie 1939 la Bucureşti, din părinţi aromâni originari din Avdela.
Numele de familie este, de fapt, Caragiani, transcris eronat Carageani în primul Buletin de identitate. Rudă cu junimistul Ioan Caragiani şi, pe linie maternă, dar şi paternă, cu membrii familiilor Papahagi.
A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii din Bucureşti în 1963. Preparator, apoi asistent la aceeaşi Facultate, la Catedrade limba română. Din 1970 lector suplinitor la Universitatea de studii din Neapole "L'Orientale" şi tot acolo, prin concurs, lector titular(1973), conferenţiar (1982), profesor titular (1986), până la pensionare. Din 1987 a suplinit şi suplineşte şi în prezent postul de profesor de Limba română la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Roma "La Sapienza".
În 1976 s-a stabilit în Italia, a solicitat şi obţinut statutul de refugiat politic şi, ulterior, cetăţenia italiană.
A publicat zeci de studii, articole, note şi recenzii precum şi volumele: La subordinazione circostanziale ipotattica nella frase del dialetto aromeno(macedoromeno) (I.U.O. Napoli 1982); Studii aromâne (Fundaţia Culturală Română 1999); Invito alla lettura di Sorescu (I.U.O. Napoli 1999; Premiul Fondului literar al Uniunii Scriitorilor Români); Studi linguistici sull'aromeno (Clusium 2002). A tradus (încolaborare cu soţia, Gabriella Bertini Carageani) şi a îngrijit volumul M.Sorescu, Poesie d'amore (Dick Peerson, Napoli 1987); a îngrijit şi prefaţat N. Tommaseo, Canti popolari serbo-croati (Sansoni, Firenze 1992), P. Cornea, Introduzione alla teoria della lettura (Sansoni, Firenze 1993), N. Steinhardt, Diariodella felicità (il Mulino, Bologna 1996).