Captivarea elevului începător la vioară, precum şi formarea unei imagini sonore care să favorizeze dezvoltarea unui sunet frumos, în vederea exprimării conţinutului muzical, rămân obiective principale în pedagogia viorii.
Studiile lui Mazas au o semnificaţie deosebită într-o fază de tranziţie, de pregătire a unei etape importante, aceea a liniei Kreutzer–Fiorillo–Rode. După depăşirea primei faze de educaţie instrumentală care familiarizează elevul cu cântatul la vioară în poziţia întâi, etapa asimilării poziţiilor şi a schimburilor de poziţie reprezintă o muncă pedagogică grea, cu perspective muzicale limitate. Între această etapă şi cea a abordării studiilor de Kreutzer, intervine o perioadă de tranziţie, care cere consolidarea şi valorificarea tehnică şi muzicală a schimburilor de poziţie precum şi a tehnicii de arcuş. Se lucrează în mod obişnuit primele două caiete de Mazas op. 36, pentru aportul remarcabil în dezvoltarea gustului pentru forma concertistică, aspect de o necesitate acută în această etapă, în care elevul face cunoştinţă cu concertele de Viotti. Continuând linia micilor melodii ale lui Dancla, Mazas pregăteşte strălucirea concertistică a lui Bériot, cu care elevul se va întâlni după ce a învăţat concerte de Viotti şi Rode, care au şi ele nevoie de această pregătire.
Articularea şi schimburile de poziţie privind deprinderile mâinii stângi, sau specialităţile de arcuş privind mâna dreaptă, trebuie studiate pe formula exerciţiilor tehnice.
În execuţia numeroaselor cantilene din acest opus, recomandăm cultivarea sunetului generos şi a unei expresii sincere. În problema portamentelor este bine să arătăm elevului avantajele unei poziţii deschise, având drept scop adoptarea unui schimb cald, bine auzit şi dirijat în sensul muzical al frazei. Studiile de expresie, care abundă în fraze lungi executate pe aceeaşi coardă, trebuie să favorizeze dezvoltarea curajoasă a tehnicii de portament, şi o emisie largă de sunet.