„Trei forţe mi-au modelat parcursul vieţii. Două dintre ele au nimicit jumătate din lume. A treia a fost foarte mică şi plăpândă, de fapt invizibilă. O pasăre sfioasă care mi s-a ascuns în coşul pieptului, la câţiva centimetri deasupra stomacului. Uneori, în cele mai neaşteptate momente, pasărea se trezea, îşi iţea capul şi îşi flutura iute aripile. Atunci, şi eu îmi ridicam capul pentru că, în străfulgerarea acelei clipe, eram sigură că iubirea şi speranţa sunt infinit mai puternice decât ura şi furia, şi că undeva, dincolo de linia orizontului meu, exista o viaţă indestructibilă, veşnic triumfătoare.
Prima forţă a fost Adolf Hitler; a doua, Iosif Vissarionovici Stalin. Ei au făcut din viaţa mea un microcosmos în care s-a condensat istoria unei ţărişoare din inima Europei. Mica pasăre, cea de-a treia forţă, m-a ţinut în viaţă ca să pot spune povestea.”
Privirea scrutătoare pe care Heda Margolius Kovály o îndreaptă asupra vieţilor dominate de soarta tragică a Cehoslovaciei în timpul ocupaţiei naziste, apoi în perioada stalinistă aruncă lumină asupra existenţei haotice a unei naţiuni. Kovály a fost deportată într-un lagăr de concentrare, a scăpat dintr-un marş al morţii, a făcut foamea în anii postbelici şi a fost ulterior devastată de condamnarea soţului ei (infamul proces Slansky din 1952) şi de executarea acestuia. Amintirile sale pline de lirism emană cu toate acestea optimism chiar şi în mijlocul celor mai mari orori.