Vezi mai multeAtunci când adolescentul suferă din dragoste, părinţii lui se grăbesc să-l aline cu replici de genul „Nu merită să te necăjeşti pentru atâta lucru!" sau „O să întâlneşti persoane mult mai bune şi mai drăguţe decât fosta ta iubire". În ciuda dorinţei bine intenţionate a părinţilor de a-şi proteja adolescenţii de orice fel de suferinţe, sindromul „inimii frânte" trebuie văzut ca un proces cât se poate de util pentru o bună maturizare a adolescentului, susţine psihopedagogul belgian Bruno Humbeeck. Suferinţa din dragoste nu e o boală şi nici un motiv de ruşine. Din contră, este un prilej pentru a învăţa să iubeşti, să-l respecţi pe celălalt şi să-ţi redefineşti identitatea. Misiunea esenţială a părinţilor va fi aceea de a oferi un mediu sigur şi empatic în care copilul să poată da un sens nefericirii sale, să-şi poată asuma şi integra suferinţa în scenariul propriei creşteri afective. Lămuririle psihologice vizând ataşamentul, pasiunea fuzională, aşteptările şi necesitatea revizuirii propriei imagini asupra lumii pot fi extrem de folositoare şi în gestionarea dramelor pasionale din cuplurile adulte.
Bruno Humbeeck, psihopedagog şi cercetător la Universitatea din Mons, are o bogată experienţă în consilierea şi pedagogia familială şi este autorul a numeroase lucrări despre rezilienţă, educaţie familială şi relaţia şcoală–familie.