"Poezia nu „se scrie”. Ea rasare de undeva, dintr-o alta lume de simtire, in momente pretioase de deschidere, de receptivitate, de gratie.
O lume a unor altfel de frecvente-unduiri ale acelui Ocean Cauzal al Existentei… Vibratii primordiale… Care cresc, care se coaguleaza…, devenind ganduri-simtiri-cuvinte-forme…
La inceput a fost Cuvantul… Cuvantul Universului care va deveni viata, fiinte, simtire, cuvinte ale acestor fiinte, prin care isi exprima ele simtirea. Vibratii-cuvinte care creeaza forme: ale Dumnezeului sau ale fiintelor…
Poezia nu „se citeste”. Uneori acele cuvinte nu inseamna nimic pentru minte: pentru ca poezia nu poate fi inteleasa cu mintea… Trebuie doar sa o lasi sa te patrunda ca sa incerce sa trezeasca si in tine acele unduiri ale unor altfel de simtiri… Sa poti patrunde si tu, in acea alta lume, a unor altfel de intelesuri-cuvinte-forme…
Si poate ca, astfel, patrunzand in adancimi, vei descoperi si tu Oceanul Cauzal… si acele frecvente primordiale ale sale…, unduirile care devin Existenta-Manifestare…, ganduri-simtire…, cuvinte-forme…
La Inceput a fost Cuvantul: Vibratia primordiala, Cuvantul Creatiei… care va deveni viata, gand, simtire, cuvant… Un „Inceput” care este, insa, mereu, incontinuu… Perpetuu…" - Indra
Fragment din cartea de poezii:
"Stii Tu, Doamne?
Stii Tu, Doamne?
Fara Tine lume-ai pustie.
Nici pacea nu-i pace
Nici viata nu-i vie…
Si vorba e stearpa
Si viersul e ciung,
Cand nu esti acolo
Sa-l vezi alergand
Prin inimi de piatra
Gasindu-si mormant…
Stii tu, Doamne
Ca fara Tine,
Ceru-i foarte departe
Si e gol pe Pamant?"