„Ce mult poți să scrii despre un obiect / când te temi de el“, scrie undeva Ștefania Mihalache. Și scrie, mult & minunat, despre toate obiectele de care se teme – și fără de care nu poate înainta prin real: propriul corp, persoanele dragi, poezia, memoria, Dumnezeu. Le spune tuturor povestea, obsesiv; „le dezinfectez până aproape de distrugerea poveștii“, explică, fiindcă „numai așa mă pot apropia cu adevărat de un om“. Cum spune și titlul cărții, e liniștită & îi e frică; e liniștită cu gândul că despre orice se poate scrie, că orice devine poezie – și îi e frică pentru că despre orice se poate scrie, orice devine poezie. Liniștea că poezia e despre om (inclusiv cel care scrie); spaima că poezia nu te apropie niciodată suficient de om (inclusiv de cel care scrie). Ce iese din liniștea asta & din frica asta e una dintre cele mai personale voci din toată poezia noastră de azi.
Radu Vancu
Ștefania Mihalache a scris o poveste despre frică și despre încercările de împrietenire cu ea. Rănile vechi, dar și spaimele noi, care pulsează sub pojghița de liniște adusă de maturizare, sunt expuse în scene puternice, de neuitat și privite drept în față. Dacă deschideți această carte, atenție! Urmează imagini și detalii care vă pot afecta emoțional. Dar e și ceva vindecător în felul cum sînt descrise toate, în comparațiile memorabile, în tonul uneori amar, alteori ironic-amar. Așa că, din nou, atenție! S-ar putea să vă atașați definitiv de scrisul Ștefaniei Mihalache.
Adela Greceanu
Colecția „Metamorfoze”
Într-un spațiu cultural extrem de poetic, colecția de albume Metamorfoze își propune să arate moduri în care poezia și alte forme de artă contemporană se influențează reciproc. Improbabilă în alte circumstanțe, conlucrarea a doi artiști de expresie diferită oferă un produs nou, funcțional și de sine stătător, fără ca vocile care-l structurează să-și piardă din forța lor individuală. Metamorfoze mizează nu doar pe promovarea unei poezii de impact, ci și pe crearea unei scene în care diverse tipuri de expresie artistică să intre nestingherite în dialog. Căci poezia, fragilă, vindecătoare și efemeră ca o păpădie, e capabilă să metamorfozeze spectaculos, așa încât din achena ei cu puf să putem scoate sori și cuie. Proiectul se adresează celor care nu au niciun dubiu că arta constituie un bun de primă necesitate, fără de care ne-am pierde echilibrul într-o lume interconectată, din ce în ce mai dificil de înțeles.