Tablouri Vii

Volumul Tablouri vii regrupeaza cele mai importante eseuri ale lui Pierre Klossowski din perioada 1936-1983. Asa numitele „tablouri vii” constituie in fapt o culegere (in patru secvente) de dialoguri si interogari critice a oamenilor si lecturilor care l-au marcat pe Pierre Klossowski. Prin Nietzsche si Sade, Kierkegaard, Rilke sau Walter Benjamin cartea reface intr-o ordine aproape cronologica traiectoria intelectuala a autorului, lasand sa transpara pe tot parcursul sau motivul ce da titlul volumului, cel al tabloului viu, care la Klossowski face legatura intre pictura si scriitura.

Prima din cele patru secvente amintite este formata din articolele de tinerete (1936-1937) publicate in celebra revista Acéphale a prietenului sau Georges Bataille („prezent” de altfel in fiecare text a lui Klossowski). Acestea marcheaza clar originea parcursului sau: Nietzsche si Sade. Cea de-a doua secventa este una a intalnirilor, a prieteniilor cu trei dintre ilustrii sai contemporani: Rilke, Pierre Jean Jouve si Walter Benjamin. A treia etapa, cea a anilor ‘60 este una a maturtatii unei opere scriitoricesti, a implinirii sale, in timp ce in cea din urma secventa se intrevede momentul abandonului scriiturii, al rupturii si deturului inspre pictura.

Eseist, romancier, traducator, pictor, cineast, pictor si filosof, Pierre Klossowski (1905-2001) este un personaj complex, fascinant, dar greu de clasificat. Opera sa aflata la intersectia mijloacelor de expresie (artistice sau scriitoricesti) a influentat si a fost influentata de marile personalitati ale culturii franceze din secolul trecut. Maurice Blanchot, Andre Breton, Gilles Deleuze, Georges Bataille sau Andre Masson datoreaza mult intalnirii cu Klossowski. Este cunoscut in Romania doar prin romanul Scalda Dianei (Nemira 2002) si foarte putin prin picturile sale.