Tatal meu, Iosif

In a doua jumatate a anilor 70, un grup de tineri cunoscuti azi drept "Grup Canal 77" s-au opus regimului ceausist, pe care il acuzau de nerespectarea drepturilor omului. Inspirati de Paul Goma, acestia ii vor trimite o scrisoare lui Nicolae Ceausescu, vor organiza diverse forme si formule de protest care vor culmina cu arestarea lor si trimiterea la Canal, respectiv santierul Canalului Dunare-Marea Neagra.

Dupa o serie de peripetii, si interventia in extremis a presedintelui american de la acea vreme Jimmy Carter, au fost lasati sa plece in strainatate. Acesti tineri erau: Radu Negrescu-Sutu, Raymond Paunescu, Nicolae Windisch, lon Marinescu si losif Dan Nita, tatal meu. Eu si sora mea geamana ne-am nascut in 1975, rod al unei relatii scurte e greu sa o numesc aventura, fiindca nu acesta e cuvantul care ar acoperi tot adevarul intre parintii nostri, ambii receptioneri la Hotelul Parc din Bucuresti. Abia in timp am aflat ca tatal meu era si la acel moment (si va ramane pana la moartea sa, in 1994) un barbat casatorit.

Mai multe detalii se gasesc la un simplu search pe google. In timpul protestelor si arestarii tatalui meu, dar si dupa plecarea lui definitiva din tara, mama a fost haituita de Securitate si a suportat consecintele "inhaitarii" cu un dusman al regimului. lar noi, copiii, am purtat pana in decembrie 1989 stigmatul progeniturilor unui fugar.