Teatru

Profesor la Şcoala de Artă dramatică a prietenului său Charles Dullin în 1942-1943, Sartre extrage din teatrul clasic grec şi din Estetica lui Hegel propria sa concepţie despre un teatru auster, moral, mitic, aducând cu un ritual. Sartre propune, aşadar, un teatru mitic, ce transpune marile probleme ale epocii contemporane, la care ne îngaduie să reflectăm, în timp ce împrejurări deosebite şi situaţii critice forţează personajele la o alegere vitala. Acestui conţinut moral, dar nu şi moralizator, i se potrivesc o acţiune scurtă şi violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată, sobră, pastrând ceva din pompa antica şi transformând reprezentaţia într-o adevărată ceremonie. [...] Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spaţiul este claustral: oraş închis sau asediat, infern, închisori, camere-refugiu, camere-sechestratoare. Geneve Idt