Antologia dramaturgiei spaniole contemporane, 2010-2020, constând într-o selecție de opt texte dramatice semnate de șase dramaturgi, are intenția de a propune spre lectură și montare piese de teatru care să reflecte dezbateri și momente ale societății contemporane, să aibă un grad ridicat de reprezentativitate scenică și să fie de o calitate literară incontestabilă.
Dramaturgia spaniolă, nu doar cea contemporană, este una dintre cele mai montate și traduse în Europa și America Latină. Tradiția literară și teatrală, vorbim de acea cultură ce-a dat umanității nume precum Cervantes, Lope de Vega sau Federico Garcia Lorca, a dus ca generație după generație de dramaturgi să propună o literatură mereu în pas cu vremurile, mereu bine și novator scrisă, mereu în dialog cu noile tendințe atât literare, cât și teatrale sau sociale.
Vorbind de tendințele sociale, dramaturgia anilor 2010-2020, reprezintă, în primul rând, imaginea unei societății zguduite de o criză economică fără precedent (2018-2014), criză ce a lăsat milioane de oameni fără locuri de muncă (în 2012, 50 % din tinerii din Spania se aflau în șomaj), care a dus la falimentul multor companii dintre cele mici, de familie, dar și a unor bănci, care a determinat un val de emigrație. Criza a generat proteste de stradă care au durat luni de zile (faimoasa Acampada de la Puerta del Sol din Madrid) și care, la rândul lor, au determinat nașterea unui partid puternic cu orientare de stânga (Podemos).
Anii 2010-2020 au mai înregistrat câteva cutremure puternice în societatea iberică: demararea unor procese de corupție, răsunătoare prin numele implicate (familia regală, președinți de regiuni autonome, miniștri, bancheri), și care s-au soldat cu condamnări în aproape toate cazurile. Și, important de menționat, abdicarea regelui Juan Carlos I, în favoarea fiului său, abdicare provocată de nesfârșitele scandaluri și acuze de corupție și deturnare de fonduri la adresa lui. (…)
Artele nu puteau să nu devină oglindă și, totodată, partener de dezbatere, pentru toate aceste evenimente. Iar teatrul, prin puterea sa de a emoționa, de a arăta și a argumenta, a reprezentat un vârf de lance și, totodată, cutie de rezonanță a tuturor acestor schimbări.
- Doar o dată de Marta Buchaca;
- Haita de Jordi Casanovas;
- Piatra întunecată de Alberto Conejero;
- Geometria grâului de Alberto Conejero;
- Pacea eternă de Juan Mayorga;
- Cartograful de Juan Mayorga;
- Aici e o mână de Juanma Romero Gárriz;
- Mikel și șocul de Alfredo Sanzol.