Vezi mai multeÎn nimeni nu e nicio poezie, nu e decât o suferință imensă, o minciună ordinară, o lume la care visezi şi în care nu vei avea niciodată curajul să păşeşti, pentru că eşti născut din frică. Frică de foame, de sete, de fiare şi de frigul acela pătrunzător care nu ține seamă de anotimpuri, ci doar de unde, când şi cu cine dormi când ți se umflă gâtul de febră.
În rest, suntem nişte cocoloşiți ai sorții scoşi în piață să vedem cum se vinde viața: găleți cu apă de ploaie, cutii cu de toate, cutii de fapt goale, filme în care nici nu ştii dacă ai jucat vreodată, flori care te ard în palmă dacă nu le prieşte linia vieții sau flori care rămân în pumn până când se usucă și hrănesc fluturi de-o zi, cizme în care şobolanii ascund simptomele unor boli incurabile, o panglică albastră tăiată brusc cu un foarfece.
Un dans nesfârşit al dresoarei de şerpi...